|
|
bn uite cap 1 vreau pareri ji critici...
Capitolul 1:Sageata aurie
In Franta medievala, in timpul domniei lui Napoleon, in orasul Lyon, traia o fata simpla numita Claire. Era atat de frumoara, incat nici nu ne putem imagina… parul lung, saten deschis, ochii verzi ca smaraldul, corp zvelt, atletic, si, desi avea doar 15 ani, parintii ei planuiau sa o casatoreasca cu fiul baronului de Frichtensh (un baron german foarte bogat)… Dar ea era o fire foarte neastamparata, si nu se potriveau de loc. Ea isi dorea sa ajunga in armata ca arcasa, deci exersa in fiecare zi in gradina din spate (o data era sa-si omoare mama).
Intr-o zi, in timp ce admira privelistea de pe terasa, fu chemata de mama ei in sufragerie; fata primi un colet.
- Deschide-l! spuse incantata mama ei
- Este de la fiul baronului… o sageata de aur!!!
- Si? Mai are ceva?
- Si o scrisoare.
- Citeste-o! Te rog!
- Bine mama, fie…
“Draga mea Claire,
Am auzit ca iti place sa tragi cu arcul… Ei bine, sper ca asta sa fie ce-ti doresti… Sper ca intr-o buna zi, sa accepti idea ca vei fi sotia mea si ca eu te iubesc atat de mult, incat as lua si luna de pe cer pentru tine… Intr-o buna zi, sper ca imi vei impartasi sentimentele…
Al tau,
Juan de Frichtensh�
In timp ce mama ei era foarte incantata, Claire era intristata de idea ca o sa-i franga inima cand o sa-i spuna ca nu vrea sa se casatoreasca cu el…
Statea in picioare, parca ceva ii bloca corpul, ramase langa usa de la intrare, in picioare, neputand sa se miste. Cand isi reveni, se aseza pe un scaun, si incet, ea isi roti privirea prin camera: focul din semineu ardea parca mai tare de cand a citit ea scrisoarea; fotoliile, erau, toate, ca de obicei, in jurul mesei de cafea, unde inca zacea serviciul de ceai pe care il folosise mama sa cu o jumatate de ora inainte; ferestrele mari inundau camera cu lumina, parca dorind sa spuna ceva; in cele din urma, privirea i se opri la un portret de familie, in care ea era pictata cu mama si tatal ei. Pe atunci avea doar 4 ani, nu avea de unde sa stie...
Dar apoi o intrebare ciudata ii veni in minte: oare mama ei a avut casatoria aranjata, ca si ea? Oare il iubeste cu adevarat pe tatal ei, asa cum pretinde, sau e doar respect si supunere? Oare iubeste pe altcineva?...
O avalansa de intrebari ii inunda mintea, unele dintre ele cu raspuns evident, altele, fara nici un raspuns, sau poate fara noima…
Dintr-o data, cineva intra in camera:
- Este timpul pentru lectia de pian, scumpa mea! vorbele fiind rostite de o voce blanda, mangaietoare, ce semana cu a mamei ei… Chiar ea era… Claire se ridica incet de pe scaun, parea ca secata de puteri, si, fara nici o graba, se indrepta catre salon, unde se afla pianul.
Acolo stia ce o asteapta; doua ore plictisitoare cu o doamna in varsta foarte exigenta, pe care Claire o ura, si ea era sigura ca sentimentul e reciproc.
- Buna ziua, domnisoara Delagouture.
- Buna ziua.
- Sper ca ai lucrat la pasajul pe care il pregatesti pentru recital, pentru ca nu prea avem timp de pierdut…
- Erm… Ce pasaj? Intreba Claire nepasatoare.
Ea stie foarte bine despre ce pasaj era vorba, chiar inainte sa soseasca profesoara l-a repetat, dar nu vroia sa mai faca lectii de pian; nu vroia decat sa plece, sa dispara din lumea asta, sa adoarma si sa nu se mai trezeasca…
- De cate ori sa-ti spun, ii intrerupse firul gandurilor vocea pitigaiata a profesoarei, nu poti progresa daca nu exersezi! Plec acum, dar daca nici pana maine nu inveti pe derost pasajul acela, te… te… te… Nu mai conteaza! Au revoir!
In sfarsit, a reusit s-o faca pe scorpie sa plece… O tot chinuia gandul ca mama ei ar fi putut sa aibe casatoria aranjata, iar ea insasi sa fie doar urmasul, atat… se temea sa afle adevarul, dar, decat sa traiasca in minciuna…
Fata statea inca la pian cand a intrat furtunos mama ei in camera:
- Claire, de ce ai gonit-o pe biata femeie? Ce ti-a facut?
- Mama, pot sa te intreb ceva? Spuse Claire un pic nesigura
- Ce este, draga mea?
- Mama, tu ai avut casatoria aranjata?
In acel moment, se lasa liniste intre ele… se vedea ca intrebarea a atins un punct sensibil… dupa inca cateva clipe de tacere mormantala, mama ei zise:
- Daca mai intrebi asta o data, iti voi lua arcul si sagetile si ti le voi arunca in Sena!
Mama ei pleca, lasand-o pe Claire doar cu gandurile ei…
“Oare e adevarat? Dar daca ar fi, de ce mi-ar face mie acelasi lucru? Sau e tata la mijloc? Oare ce se va intampla? Sa o mai intreb o data?�
Acum Claire era mai hotarata ca niciodata: se va duce la mama ei si ii va cere adevarul…oricat de tare ar durea…
Claire parasi salonul, intr-o goana de nedescris, determinata sa-si gaseasca mama. Dar ea nu era nicaieri de gasit… Rascoli toata casa, dar nici urma de ea… Dupa inca 2 ore de cautari, Claire se lasa pagubasa… Probabil mama ei iesise sa se plimbe… cine stie…
Obosita, Claire se indrepta cu pasi mici catre sufrageria in care incepuse totul.
Se aseza intr-un fotoliu, si vazu sageata de la Juan pe masa. Era atat de frumoasa… Ce-ar fi daca ar incercca-o? Nu era deloc o idee rea. Lua sageata si iesi pe terasa, cobori in fuga treptele, isi lua arcul si indrepta sageata catre stalpul pe care il folosea pe post de tinta. Doua secunde mai tarziu, trase sageata… Lumina reflectata era atat de orbitoare, incat ramase si ea uimita… Dar sageata se desprinse in doua si de intoarse catre Carla… a urmarit-o pana in celalalt capat al gradinii, cand jumatate din ea o nimeri in inima, si cealalta jumatate in stomac. Durerea era atat de mare, incat aproape ca-si dorea sa se termine mai repede…
“Daca asta mi-a fost soarta, atunci macar sa mor linistita� isi spuse ea in gand… “In fond, ce mai am de pierdut?�
Cinci minute mai farziu, corpul fara viata al fetei statea intins in iarba, parca astepta pe cineva, ceva… Claire murise… Dar ceva ciudat se intampla; ea inca simtea briza de aer, inca simtea jumatatile de sageti in ea, desi nu o mai durea… Se simtea ca si cum era trasa din corp, parca plutea… Se uita in jos si-si vazu corpul insangerat pe jos…
“Cum e posibil sa mai simt cand am murit?�
Nu ii mai pasa ce se intampla cu ea, pentru ca nu mai simtea durerea…
inca o data vreau critici!!!!
_______________________________________
Wherever you are,
In Heaven or Hell
My love, we will be,
Together, again.
|
|
